Nu vreau să generalizez. Nu îmi place să generalizez.
Dar se întâmplă foarte des.
Stau foarte mulţi şi se jăluie că nu au bani, că nu au serviciu, că nu le merge viaţa aşa cum îşi doresc, că doresc să se întâmple ceva minunat … probabil o schimbare. Dar nimic nu fac!
Nimeni şi nimic nu face ceva ca să se schimbe situaţia. Deşi toţi ştiu că schimbarea începe de la fiecare în parte.
Vreau să zic că foarte tare mă enervez când merg prin centru pe jos. Cînd văd că toţi se mişcă încet. Toţi iubesc să se primble chiar în amiaza mare şi să caşte gura la vitrine.
Și foarte lent gândesc. Nu ştiu încotro să o apuce: stânga ori dreapta; înainte ori înapoi; pe loc ori undeva.
Şi tot aceste persoane se plâng: noi rău trăim, nu ne ajunge salariul, guvernarea e de vină, baba Marusea e de vină, numai nu EL/EA.
Concluzie: NU toţi pot gestiona corect timpul personal!!!
Publicat la 27 mai 2010, în Gânduri.
Iată cu aşa afişă m-am trezit în faţa scarei ieri după-amiază:
Aş dori să vă zic, că în unele oraşe din Republica Moldova (nu dau nume), câinii maidanezi sunt împuşcaţi / sterilizaţi la ora 5 dimineaţa când toţi dorm şi nu se lasă nici o urmă. Cred că aceasta e unica scapare a noastră.
Publicat la 20 mai 2010, în Gânduri.
De cîţiva ani am început să lucrez. Lucrez diferit şi în toate domeniile. Încerc să nu lucrez cu moldovenii. Am avut experienţe proaste. Fiindcă:
- nu se ţin de cuvânt;
- promit şi nu fac;
- nu achită deplin;
- la început zic una, iar la sfârşit cer un rezultat cu totul diferit;
- pot face doar spume la gură şi aere;
- se ţin cu nasul pe sus, fiindcă … „ei je te plătesc” pentru munca aceasta;
- încep să se târguiască;
- trebu’ să taci şi faci, fără multe alte întrebări şi concretizări;
(mai mult…)
Publicat la 19 mai 2010, în Gânduri.
Duminică când am auzit că e necesar de a primi minim 5 zile injecţii – inima mi-a înflorit şi dacă ar fi putut să vorbească, avea să zică: ooo… iaca demult nu am simţit cum ‘albinuţa’ împunge fundul 
probabil fiecare din noi în copilărie avea o frică faţă de injecţie.
Probabil toţi vă aduceţi aminte sentimentul înfiorător: când intra medicul în cabinetul de studii şi vă chema la injecţie, voi imediat vă uitaţi unul la altul înfricoşător, iar în minte vă gândeaţi ce motive să găsiţi numai ca să scăpaţi cu fundul întreg – eu am fost bolnav ieri, eu probabil am temperatură, la mine mama e medic şi nu îmi permite să-mi fac injecţii la şcoală, mie mi se face rău de la ac … unul mai creativ decât celălalt (dacă s-ar fi pus note pentru creativism, cred că toţi avea să fie eminenţi 
).
Desigur că nu este pădure fără uscăciuni. Mereu se găsea cineva care dorea primul să primească injecţia şi să scape, ca pe urmă să fie asaltat de toţi colegii lui şi să-l întrebe: doare? dar unde face? ce dimensiune are ac? dar seringa e sterilă?
În schimb, (în majoritatea cazurilor) injecţia = sănătate!
Acum primesc injecţii din cauza unei bronşite acute cu simptome la pneumonie din partea dreaptă. Cred că va trece. Sunt sigur că va trece. Nu are încotro – va trece. Altă soluţie nu are decât să treacă. Voi fi sănătos. Iar până atunci, mai am de primit ~5 injecţii şi de a îmi aminti ce frică aveam de ele în copilărie … 
Publicat la 19 mai 2010, în Amintiri.
Făcând curăţenie printre fotografiile din copilărie, am găsit poza de mai jos:
(mai mult…)
Publicat la 6 mai 2010, în Amintiri.
