Promit că …

La sfîrşitul fiecărui an, toţi încep a promite (marea şi nisipul din mare) că de la data de 1 ianuarie se vor lepăda de toate viciile sale personale.

Voi ce promiteţi să faceţi de la data de 1 ianuarie 2010?

Eu-s preşedinte!

… pe fiinţa mea! Îmi place să trăiesc în Republica Moldova. Dacă tot nu avem un preşedinte de stat (acel interimar nu se socoate), atunci fiecare din nou se poate considera preşedinte… chiar şi dacă numai pe sine însuţi.

Eu-s preşedinte pe:

- gîndurile mele;

- finanţele mele;

- ecologia mea;

- faptele mele;

- camera mea;

- facturile mele;

- principiile mele;

- populaţia ce trăieşte pe teritoriul meu (microbi, păduchi, etc);

şi restul ce nu am enumerat mai sus, dar răspund cu propriul cap!

Ne-am născut la locul potrivit?

După ce în ultimii X ani, au plecat peste un milion de persoane peste hotare … Deacord, migraţia persoanelor în toate timpurile au fost, dar nu atît de abundentă precum în ultimii X ani. Iar acum apare acest gînd: ne-am născut în locul potrivit? Această întrebare şi-o pune şi interpretul în următorul cîntec:

(mai mult…)

Vrem, nu vrem … dar vine!

Vrem, nu vrem – dar vine! Noi promisiuni de la data de întîi a noului an: las băutul şi ţigara, încep cu sportul şi cititul.

Vrem, nu vrem – dar se întîmplă. Îmbătrînim.

Vrem, nu vrem – dar învăţăm poezii. Fiindcă în fiece an ne gîndim: poate măcar acum va veni Moşu’

De cîţiva ani nu mai aranjăm bradul, fiindcă deja am crescut şi nu ne mai ţinem de tradiţii. În schimb, toate jucăriile le instalăm pe florile de cameră ale mamei

(mai mult…)

Serviciile de taxi – o nouă provocare!

Ieri seara avînd nevoie de un taxi, am început să telefonez ba la un număr – ba la alt număr. 14** – nu ridica, 14** – era ocupat, 14** – nu au maşini libere nedorind să afle în ce zonă doresc să comand taxiul, 14** – Добрый вечер, куда желаете поехати? Перезвоните через 2 минута!

Au mai trecut 4 minute şi din nou apelez pentru concretizare: Staţia 31, bună seara, taxiul Dvs va ajunge în 8 minute.

Au trecut 10 minute şi se apropie taxiul comandat! Geanta o arunc pe bancheta din spate, iar singur mă aşez lîngă … şoferiţă! Plăcut surprins, încît nu am putut de a mă abţine de la un zîmbet. O femeie de aproximativ 50 – 60 ani. Cu un staj la volan – 27 de ani. Tot drumul am avut o discuţie interesantă, încît nu am observat ce repede am ajuns la destinaţia finală. Sunt sigur de un lucru: că a condus mult mai bine decît unii “Schumacheri” de băieţi.

P.S.: Неужели, обезьяна научилось пользоваться гронатом?