Nuştiu cît timp va dura aceasta, în schimb am luat ideea de la Eugen – să îmi expun experienţa personală trăită zi cu zi. Încep de la o miercuri în calendar şi de la o luni în suflet
Întors din oraşul natal în care prima dată am început a striga, din Ungheni. A fost un moment dificil în viaţă, dar … nu am avut ce face şi e imposibil de întors timpul înapoi. Cu greu, dar fac faţă tuturor problemelor! Drumul lung. În maşină discuţii despre politică, iar eu cu acountul meutwitter.
Stînd zilele trecute în parcul central cu laptop şi folosindu-mă de internetul gratuit a unui provider naţional, pe lîngă mine a trecut un cuplu de tineri însurăţei, împreună cu harmalaia de vornicei şi vornicele. La un moment dat, cu cîţiva db mai puternici, vornicica (cu un zîmbet prostesc ca de o mare filosoafă) îi exclamă miresei:
” … iată dacă ai trece prin spatele tuturor acestor calculatoare, păi ai observa că toţi stau pe odnokakaşniki odnoklassniki…” (mai mult…)
Mereu pe străzile oraşului putem observa vrio maşină uitată de stăpînul său, care nu a fost spălată cu secundele… minutele… orele… lunile… etc. Iar fiecare maşină, are un motiv / inscripţie aparte pentru astfel de cazuri. Iată acum voi aduce unele exemple, adunate personal:
