NuÅŸtiu cît timp va dura aceasta, în schimb am luat ideea de la Eugen – să îmi expun experienÅ£a personală trăită zi cu zi. ÃŽncep de la o miercuri în calendar ÅŸi de la o luni în suflet
ÃŽntors din oraÅŸul natal în care prima dată am început a striga, din Ungheni. A fost un moment dificil în viaţă, dar … nu am avut ce face ÅŸi e imposibil de întors timpul înapoi. Cu greu, dar fac faţă tuturor problemelor! Drumul lung. ÃŽn maÅŸină discuÅ£ii despre politică, iar eu cu acountul meutwitter.
Stînd zilele trecute în parcul central cu laptop şi folosindu-mă de internetul gratuit a unui provider naţional, pe lîngă mine a trecut un cuplu de tineri însurăţei, împreună cu harmalaia de vornicei şi vornicele. La un moment dat, cu cîţiva db mai puternici, vornicica (cu un zîmbet prostesc ca de o mare filosoafă) îi exclamă miresei:
” … iată dacă ai trece prin spatele tuturor acestor calculatoare, păi ai observa că toÅ£i stau pe odnokakaÅŸniki odnoklassniki…” (mai mult…)
Mereu pe străzile oraÅŸului putem observa vrio maÅŸină uitată de stăpînul său, care nu a fost spălată cu secundele… minutele… orele… lunile… etc. Iar fiecare maÅŸină, are un motiv / inscripÅ£ie aparte pentru astfel de cazuri. Iată acum voi aduce unele exemple, adunate personal:
